Introducere

CUM FUNCTIONEAZA O RETEA DE TELEFONIE MOBILA

Retelele de telefonie mobilă produc unde electromagnetice (unde radio) sau campuri electromagnetice pentru a transmite servicii de voce (convorbiri), text (SMS) si date (MMS, Internet). Prin intermediul acestor retele a fost posibila inlaturarea barierelor geografice, asigurandu-se astfel o conectare mult mai simplă şi mai rapidă.

Telefonia mobila se bazeaza pe o retea extinsa de statii de baza numite si “antene GSM”. De cate ori efectuam sau primim un apel, telefonul mobil foloseste undele electromagnetice pentru a comunica cu aceste statii de baza. Fara antenele GSM telefonia mobila nu poate exista, iar servicii precum Ambulanţa, Pompierii, Poliţia nu ar putea interveni la timp pentru a salva vieţi omeneşti.

Fiecare statie de baza este compusa din una sau mai multe antene care transmit semnal intr-o anumita arie geografica, denumita “celula”. Acoperirea realizată de aceste celule depinde de specificul zonei (daca exista cladiri, daca este zona de campie sau munte, etc.), precum si de numarul de utilizatori existenti in aria desemnata. Fiecare antena poate sa proceseze un numar limitat de apeluri simultan. Pe masura ce numarul utilizatorilor creste, apare si necesitatea amplasarii mai multor antene. Pentru ca o retea de telefonie mobila sa opereze intr-un mod eficient intr-o zona dens populata este necesar ca fiecare antena sa acopere o arie cat mai restransa, cu alte cuvinte sa existe cat mai multe antene. Creşterea numărului de antene duce la micşorarea intensităţii câmpurilor electromagnetice, cunoscute de populatie drept “radiaţii electromagnetice”.

Puterea la care opereaza aceste antene este foarte scazuta, in cele mai multe cazuri nu depaseste 40 W (prin comparatie, multe dispozitive casnice, cum ar fi frigiderul, televizorul, masina de spalat, aspiratorul, masina de calcat, cuptorul cu microunde, uscatorul de par, mixerul si robotul de bucatarie opereaza la puteri mult mai mari).

SURSE DE CAMPURI ELECTROMAGNETICE IN VIATA DE ZI CU ZI

Câmpurile electromagnetice pot fi generate de diverse aparate create de om. Practic, suntem înconjuraţi în permanenţă de câmpuri electromagnetice, generate de aparatele care se găsesc în fiecare casă (de la aparatul de radio, televizorul, telefoanele fără fir pana la frigider, masina de spalat, aspirator, masina de calcat, cuptor cu microunde, uscatorul de par, mixerul, robotul de bucatarie si aparatul de aer conditionat). Telefonia mobilă este doar una dintre multiplele surse de câmpuri electromagnetice din jurul nostru.

“RADIATIILE” NU SUNT REZULTATUL TELEFONIEI MOBILE

Telefonia mobila functioneaza prin intermediul campurilor electromagnetice cu frecventele cuprinse între 9 kHz şi 300 GHz. Aceste campuri sunt in mod gresit confundate cu radiatiile daunatoare sanatatii, numite si radiatii ionizante, care produc modificari la nivel celular. In schimb, campurile electromagnetice sunt neionizante si nu au suficienta energie pentru modificarea celulelor.

CARE ESTE EMISIA ANTENELOR DE TELEFONIE MOBILA

Antenele GSM funcţionează la joasă tensiune şi emit câmpuri electromagnetice la niveluri reduse. Ele pot emite la o putere in jur de 40 Waţi, care este transmisa de antena doar intr-o anumita directie, dar rareori antena emite la puterea sa maxima. Nivelurile densitatii de putere masurate in zonele accesibile publicului sunt cuprinse intre 0,1% şi 20% din nivelul de referinta admis stabilit de legislatia in vigoare.

Antenele de radio sau televiziune operează în mod obişnuit cu puteri de radiofrecvenţă de nivel mult mai mare decât antenele de telefonie mobilă.

In Romania se respecta atat legislatia romaneasca in vigoare, cat si normele europene si standardele internationale impuse de organisme abilitate, precum ICNIRP (Comisia Internaţională pentru Protecţia împotriva Radiaţiilor Neionizante) in privinta nivelului campurilor electromagnetice generate de antenele GSM si de telefoanele mobile.

Creşterea numarului de antene duce la o putere de emisie mai mica, deoarece staţia de bază este reglata astfel incat să emită cu putere mai mică pentru a nu interfera cu staţiile vecine din cadrul reţelei celulare.

În desenul de mai jos, este redată distanta de la care nivelul de expunere a populatiei este mai mic decat nivelul de referinţă recomandat in norme. Pentru acest calcul s-a luat in considerare o antena de telefonie mobila care emite in mediul rezidential cu puterea de 40 W.

Nivelul campului electromagnetic din fata antenei scade foarte puternic pe masura ce distanta fata de antena creste, fiind neglijabil în spatele acesteia. Putem spune deci că la 6 metri fată de o antenă, suntem în zona sigură în care nivelul campului electromagnetic este mai mic decat nivelul de referinta stipulat in norme, indiferent de puterea si de tipul acesteia (GSM sau UMTS). Zona de siguranta este zona in interiorul careia exista risc de electrocutare si ca urmare ea trebuie sa fie delimitata si semnalizata corespunzator, accesul persoanelor neautorizate fiind interzis. In cele mai multe cazuri, antenele sunt montate pe terase necirculabile, cu piloni care depăsesc, de regulă, înăltimea de 6 metri.

UNDE SUNT AMPLASATE ANTENELE DE TELEFONIE MOBILA

Antenele GSM sunt amplasate pe turnuri metalice si pe acoperisurile clădirilor mai inalte pe piloni speciali. Antenele GSM amplasate pe clădiri înalte sunt des întâlnite în toate oraşele unde arhitectura urbana face aproape imposibilă construirea unor turnuri speciale. In cele mai multe cazuri, antenele sunt montate pe terase greu accesibile, pe piloni sau tripoduri. Antenele sunt amplasate astfel încât intensitatea câmpului electromagnetic în zonele din jurul lor să fie sub nivelul de referinta admis, iar oamenii care utilizeaza serviciile de telefonie mobilă sau se află în apropierea antenelor mobile să nu fie expuşi niciunui risc asupra sănătaţii.

Semnalul antenelor este emis pe orizontală, in fata acesteia si nu in jos sau lateral. Semnalul scade odată cu creşterea distanţei faţă de antene, astfel că, în cazul locuinţelor aflate la o distanţă de câteva zeci de metri de amplasamentul antenei nivelul câmpului este mult sub nivelul maxim admisibil. De asemenea, nivelul câmpului electromagnetic în vecinătatea turnurilor este sub nivelul maxim admisibil.

Prezenţa structurii de beton a cladirilor determină atenuarea semnalului de încă 100-200 de ori şi astfel nivelul câmpului din locuinţe (inclusiv cele de la ultimul etaj) este mult mai mic decat nivelul de referinta admis.

CUM FUNCTIONEAZA UN TELEFON MOBIL

Telefonul mobil comunica prin intermediul undelor radio cu antena GSM care ofera acoperire in zona in care se afla utilizatorul. In felul acesta, telefonul mobil isi transmite pozitia in cadrul retelei, astfel incat utilizatorul poate primi sau efectua apeluri in orice colt al tarii. Daca utilizatorul se deplaseaza dintr-un loc in altul sau dintr-o localitate in alta, semnalul transmis de catre telefonul mobil este identificat de catre antena GSM in zona careia se afla. Fara antenele GSM, telefoanele mobile nu pot functiona.

Dezvoltarea tehnologica din zilele noastre permite telefoanelor mobile sa-si controleze in mod automat nivelul de putere, adica sa-si reduca sau sa-si mareasca in mod corespunzator puterea de emisie. Limita de putere pe care o are un telefon mobil este de 2W. Daca telefonul mobil receptioneaza un semnal puternic (cu alte cuvinte antena GSM este in apropiere), atunci el emite la o putere mult mai mica, sub 0,25 Wati. In caz contrar, cand semnalul primit este slab (pentru ca antena GSM este departe), atunci va fi nevoie de o putere mai mare pentru a comunica cu statia de baza. În orice caz, puterea telefoanelor actuale este limitată la această valoare, nu se admit telefoane cu puteri de emisie mai mari.

BENEFICIILE TELEFONIEI MOBILE

– Usurinta comunicarii cu familia si prietenii
– Posibilitatea comunicarii cu serviciile de urgenta (Ambulanţă, Pompieri, Politie, Salvamont) in caz de nevoie pentru salvarea de vieti omenesti
– Comunicare in caz de dezastre
– Comunicare cu zone izolate
– Comunicarea rapida si eficienta la locul de munca

CAMPURILE ELECTROMAGNETICE NU NE AFECTEAZA SANATATEA

Unele persoane se plang de simptome precum dureri de cap, anxietate, greaţă şi oboseală, pe care le atribuie expunerii la câmpurile electromagnetice. Aceste simptome pot fi cauzate de diferiti agenti nocivi la care sunt expuse persoanele respective, cum ar fi: fumatul, poluarea, zgomotul, obiceiurile alimentare, factorii generatori de stres etc. Ingrijorarea publicului fata de antenele GSM se datoreaza tehnologiei nefamiliare, lipsei de informare cu privire la functionarea acestora, a informatiilor eronate vehiculate prin diverse mijloace, inclusiv in presa şi a confuziei dintre radiaţii ionizante daunatoare si campuri electromagnetice.

Efecte termice:
Campurile electromagnetice au proprietatea de a determina cresterea temperaturii in tesutul expus. Efectul de incalzire este cu atat mai mare cu cat nivelul campului este mai mare. In cazul telefoniei mobile, expunerea la campurile electromagnetice este exprimata prin parametrul numit rata de absorbţie specifică (SAR – Specific Absorbtion Rate,) care reprezintă energia absorbită pe unitatea de masă de ţesut corporal. Limita pentru expunerea la câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă, prevăzută de către ICNIRP şi de către Uniunea Europeană prin Recomandarea 1999/519/EC, este de 0.08 Waţi/ kilogram (expunere a intregului corp) si 2 Wati/kilogram (expunere localizata la nivelul capului si trunchiului). Aceste limite determina o protectie maxima fata de efectele termice.

Toate telefoanele mobile comercializate legal pe piaţa românească respectă normele în vigoare la nivel national si international privind rata de absorbţie specifică.

Interferenţa electromagnetică:
Atunci când telefoanele mobile sunt folosite în apropierea unor dispozitive medicale, cum ar fi protezele cardiace (pacemaker), defibrilatoarele implantabile sau protezele auditive, este posibilă interferenţa câmpului electromagnetic în funcţionarea corectă a dispozitivului medical. In cazul antenelor GSM este foarte puţin probabil ca undele electromagnetice emise să interfereze cu dispozitivele medicale, insa in cazul telefoanelor mobile ţinute în imediata apropiere a acestor echipamente, posibilitatea producerii unor interferente este mai mare. De regulă, medicii le recomandă persoanelor care folosesc asemenea dispozitive anumite restrictii în folosirea unui telefon mobil, în funcţie de gradul de imunitate la interferenţe al dispozitivului (de exemplu, nu au voie să ţină telefonul aproape de piept). Aceste informatii se regasesc si in ghidurile de utilizare ale telefoanelor mobile incluse in pachetul telefonului.